VIP

Cind eram student, m-am gindit la asta, dar nu mai stiu de ce n-am facut-o... Nu evit Bucurestiul, insa pur si simplu la Iasi nu-mi lipseste nimic pentru a scrie. Desigur, uneori regret ca nu pot ajunge la un spectacol sau eveniment formidabil din Capitala, insa mutarea nu ar rezolva problema, deoarece, la Bucuresti fiind, probabil as regreta spectacolele de la Viena, Berlin sau Paris. Din pacate, cei mai multi dintre noi sintem prea saraci pentru a ne urca in avion si a merge la o piesa de teatru sau o lectura publica... De fapt, asta e problema, nu orasul in care locuim.

Curajul de a aborda cu umor teme serioase
Scrieti despre teme politice si religioase, fara insa a va pierde spiritul ludic. Cum reusiti?

Ironia si spiritul ludic sint instrumentele mele de a gestiona relativizarea valorilor si, uneori, de a-mi manifesta scepticismul. Nu stiu cum pot trai unii fara ele in ziua de astazi.

Care ar fi primul proiect de lege pe care l-ati propune pentru aprobare in tara noastra, presupunind ca ati  intra in politica?

Un proiect in care m-as fi investit cu pasiune ar fi fost Legea lustratiei, care, adoptata la timp si cum trebuie, ar fi putut schimba Romania din temelii. Din pacate, a fost tergiversata si, in cele din urma, compromisa. Probabil ca, daca as intra acum in politica, m-as implica mai degraba intr-un proiect ce tine de cultura sau educatie.

 Spuneati, intr-un interviu mai vechi, ca in Botosani, orasul in care v-ati nascut, toata lumea citea. Se mai citeste, in prezent?

Da, se citea foarte mult. Asta si fiindca in provincie cultura era investita cu un rol fantastic. Mai ales ca avem de-a face cu o societate centralizata, in care scoala e un vehicul principal de promovare sociala. Acum, diploma scolara s-a devalorizat; nu ajuta prea mult in obtinerea unui statut social ridicat, iar odata cu aceasta se devalorizeaza si lectura sau cultura, in ochii multora. Pirghia economica, la rindul ei, e prea putin eficienta intr-o regiune saraca. Oamenii care pe vremuri s-ar fi gindit ca scoala romaneasca ii poate ajuta sa ajunga ­„cineva“ pleaca acum la lucru in Italia sau, daca isi permit, la studii in strainatate. O diploma europeana e mai ferita de inflatie, ca moneda euro fata de leu.

V-a impresionat in mod deosebit vreo reactie a unui cititor la operele dvs.?

De mai multe ori. Acum citiva ani, am primit la Polirom o scrisorica din partea unei adolescente pariziene, in care imi solicita un autograf. Abia aparuse Raiul gainilor in franceza. Am fost foarte emotionat. Dupa ce am publicat Sint o baba comunista!, o studenta mi-a scris ca aceasta carte a ajutat-o sa-si inteleaga parintii, iar o doamna care locuia in Italia mi-a marturisit ca a ajutat-o sa-si depaseasca micile complexe de vinovatie pe care i le procurau amintirile frumoase din vremea comunismului. Dar cel mai impresionat am fost de fata care a fugit din spital, pentru a ajunge la lansarea cartii mele, Cum sa uiti o femeie.

Noul sau roman, recomandat de Irina Schrotter
Cum ati ajuns sa colaborati cu Irina Schrotter? Care e legatura dintre literatura si moda?

E foarte simplu: am descoperit, nu cu mult timp in urma, ca Irina Schrotter imi citeste cartile si chiar ii plac. De aici si pina la colaborare nu a fost decit un pas. Asa ca noua mea carte va putea fi luata din librarii intr-o sacosa (editie limitata, evident) Irina Schrotter. Cit de­spre legatura dintre literatura si moda, iar e simplu. Unele personaje din lumea modei chiar mai citesc, din cind in cind, beletristica, iar unii dintre scriitori mai coboara din turnul de fildes si trag cu coada ochiului la moda. Daca nu pentru ei, macar pentru sotiile lor… (Ride.)

Faptul ca noul dvs. roman este recomandat de un personaj din lumea modei nu il face sa para facil, o literatura comerciala, usor abordabila?

Fiecare crede ce vrea, insa cel mai ­bine ar fi sa se citeasca romanul inainte. Eu nu-mi imaginez cum o persoana de bun-gust, cum este Irina Schrotter, ar putea asculta muzica indoielnica sau ar putea citi si mai ales recomanda un roman de duzina. Sint convins ca bunul-gust, chiar daca se manifesta preponderent in moda, muzica sau film, se rasfringe asupra consumului cultural, in ansamblul sau. Eu ma bucur cind un regizor, actor, muzician sau creator de moda imi spune ca i-a placut o carte de-a mea, chiar daca nu sint critici literari.

 de Roxana Truta